Oamenii se grăbesc, iar în graba lor… uită să mai fie oameni!

Vouă vi s-a întâmplat vreodată să uitați de un moment important din cauză ca v-ați grăbit sa terminați alte lucruri înainte? Destul de probabil… Poate că acele lucruri erau mai urgente sau ați vrut doar să vă scăpați odată de ele. Asta se întâmplă, de multe ori, când avem prea multe griji și parcă se formează un nor cenușiu deasupra noastră, în continuare totul devenind mult mai obositor și lipsit de atracție. Totuși, nu asta este problema! Oamenii se grăbesc, uneori, să facă anumite lucruri cărora ar fi firesc să le acorde o atenție și o importanță mai mare.

Când te grăbești să faci ceva uiți temporar de alte lucruri. Așa putem omite amănunte destul de importante care nu ar trebui neglijate în relațiile cu ceilalți sau în propria noastră dezvoltare.

Oamenii se grăbesc… să crească! Cu toții ne dorim, când suntem mici, să creștem mari. Sperăm să nu mai fim certați când stăm prea mult pe afară sau când am făcut, iarăși, câte o boacănă. În timpul adolescenței, vrem să fim independenți, să avem mai multă intimitate… ne gândim, adesea, că ar fi mai bine să plecăm odată de acasă. Ajunși la maturitate, tânjim după mai mult timp liber pe care l-am tot pierdut până acum… dorindu-ne să creștem. Ironic, nu?! Asta fiindcă oamenii se grăbesc… să trăiască!

În graba noastră de scăpa cât mai repede de responsabilități, uităm să ne bucurăm de viața pe care o trăim și de momentele frumoase pe care aceasta ni le oferă. Iar atunci apar și unele neînțelegeri între persoane.

Oamenii se grăbesc… să judece! În lipsa noastră de răbdare, uităm să mai ținem cont de „acele mici detalii” legate de oameni: suntem cu toții diferiți, dar asemănați prin calitățile, pasiunile, preferințele sau gusturile noastre. Aceste similarități nu determină însă o asemănare exactă între mentalitatea, caracterul și acțiunile fiecărei persoane. Multora le place să eticheteze un număr mai mare persoane după un singur criteriu asemănător pe care-l regăsesc la ele. Asta însă nu este un lucru bun. În graba noastră de a judeca pe cineva și de a-i arunca pe toți în aceeași oală, uităm să mai ascultăm ce au ei de spus cu adevărat.

Oamenii se grăbesc… „să cumpere afecțiunea”! În multe cazuri, lăsăm doar cuvintele să ne dezvăluie sentimentele, iar atunci când vine vorba de fapte evităm să fim la fel de deschiși în a arăta ceea ce prin cuvinte deja am transmis.
Teama de a nu fi „suficient de buni” ne îndeamnă să punem o mare parte din afecțiunea pe care vrem să i-o acordăm cuiva în lucrurile materiale. Uităm că într-o relație cu o persoană, cel mai important lucru pe care i-l poți oferi este propria prezență. Simplul fapt de a-i fi alături în momentele dificile demonstrează multe lucruri. Însă asta se întâmplă, din nou, fiindcă oamenii se grăbesc… să iubească!

În viața asta nu ne întâlnim doar cu lucruri frumoase, cu persoane bune, și nici unele probleme nu dispar în mod miraculos. Obstacolele pe care le întâlnim în drum ne mai taie, câteodată, elanul spre realizarea visurilor noastre. Astfel, simțindu-ne împovărați de eșecurile pe care le luam în spate, în loc de a le lăsa în urmă și a învăța din ele… privim cum visul nostru se stinge mai mult și mai mult pe zi ce trece. Ceea ce este trist, pentru că oamenii se grăbesc…  să renunțe!

Cu un eșec ori chiar un succes, (încă)un prag depășit sau (încă)unul de care ne împiedicăm, avem tendința de a înțelege lucrurile într-un alt mod decât sunt ele de fapt. Sau… avem impresia că le înțelegem, mai bine spus.
„Aparențele înșală”… se spune, dar este vorba doar de niște aparențe ce țin de oameni?! Eu cred că nu!
Nu tot ce este ușor duce neapărat la ceva bun. În același timp, nu tot ce este greu și pare de nesuportat se va termina teribil. Oamenii ar înțele-… dar nu! Oamenii se grăbesc… să înțeleagă lucrurile!
Totul ar fi mai clar dacă ne-am strădui să privim lumea asta și dintr-o altă perspectivă, nu-i așa?

De multe ori când urcăm pe „scara succesului” (sau nu neapărat), fie ea reală ori doar în mintea noastră, ne formăm un orgoliu. Atunci părerile noastre încep să nu mai coincidă atât de mult cu cele ale prietenilor sau apropiaților. Asta nu este obligatoriu un lucru rău, dar situația se schimbă atunci când avem impresia că suntem superiori față de toată lumea și doar opiniile noastre sunt corecte.
De aici mai departe, fără a-i mai asculta pe cei din jur, fără a mai analiza detaliile, ne grăbim să ne simțim acuzați și „să pornim un război” cu oricine intră într-o contradicție cu noi; fiind o alegere mai ușoară de făcut decât să ne dăm puțin silința și să înțelegem gravitatea situației. Oamenii se gră-… Cred că am spus-o deja de prea multe ori… dar este adevărat: noi, oamenii, ne grăbim prea mult…

Viața nu este chiar așa de lungă, pentru că ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui. Timpul trece repede, nu trebuie să-l pierdem! Dar cel mai important este ca, în graba noastră de a scăpa cât mai repede de griji, să nu uităm să fim oameni. Tu ești schimbarea, alege să fii cea bună!