Tu ești pe primul loc – Devino o prioritate în viața ta!

Măi, oameni buni! Voi ați simțit, măcar o dată în viață, acel sentiment tulburător de ură față de propria persoană? De multe ori, atunci când ne întâlnim cu un eveniment neplăcut care are o legătură mai directă cu noi, avem tendința de a ne învinui pe noi pentru acea întâmplare. Cel mai des, această senzație de vinovăție ne străbate mintea atunci când nu reușim să îndeplinim un obiectiv pe care ni l-am propus, când greșim și când teama de a mai greși încă o dată „nu ne lasă” să mergem mai departe…

O mare greșeală care ne dezvoltă și mai mult acel dispreț este faptul că, în mod constant, avem obiceiul de a ne compara cu alții. Fapt care duce adesea la dezamăgiri, demoralizare și lipsă de motivație.
Acum făcând o paranteză la ce am scris la început, poate că ură e prea mult spus… În alte cuvinte, suntem foarte nemulțumiți de noi, ca persoane. În loc să schimbăm lucrul ăsta, comparăm diverse situații cu cele ale altor oameni. Ne gândim, ne plângem… nimic rău, nu? Doar că, mai târziu, ne trezim cu o„fundație” de mâhniri și temeri care, într-un final, servesc ca suport al unor concluzii precum: „Nu voi reuși niciodată” sau „Situația va fi mereu la fel (de rea)”.

Totul pornește de la felul de gândire al fiecăruia. Deseori, motivul din cauza căruia suntem supărați nici nu prea este un motiv adevărat care să ne demoralizeze. Trebuie să înțelegem că doar noi ne putem schimba. Dacă ne cufundăm într-un abis de sentimente lipsite de culoare, gândul că acestea ne vor năpădi când ne este lumea mai dragă ne va face să ezităm în încercarea de a obține acea fericire pe care o căutăm.

Retrași într-un colț de lume și pierduți prin negura trecutului, o așa-zisă viață pozitivă se va înstrăina tot mai mult de noi.

Da’ de ce fericirea vine atât de greu, iar momentele astea de cumpănă tot apar la 2-3 pași?

În primul rând, fericirea vine greu pentru că noi ne-am obișnuit cu o viață mediocră. Ne-am plâns de toate lucrurile care ne apăreau în drum (și care erau acolo pentru a ne învăța ceva) și ne-am închipuit fiecare mic obstacol ca pe o mare problemă. Totul ține de perspectivă. Tocmai din acest motiv, la fiecare hop simțim că ne pică cerul în cap.

În al doilea rând, a fi trist și a te plânge de viața ta nu prea necesită un mare efort… însă pentru a ajunge la acel trai mult dorit… va trebui să mișcăm câteva degete.

Poate suna puțin paradoxal, dar nu este greu să fii fericit și, în același timp, fericirea nu vine, în orice situație, atât de ușor.
Cu cât învățăm mai repede să ne bucurăm de lucrurile frumoase și pozitive din viața noastră și să le apreciem, cu atât fericirea va veni mai repede la noi. Dacă o vom lăsa ar putea, chiar, să nu nici mai plece. Totuși, dacă ne-am obișnuit cu o gândire negativistă, atunci s-ar putea ca fericirea să ne bată la ușă cu puțină timiditate. În situația asta, va dura puțin mai mult până ne vom acomoda cu o mentalitate dominată de pozitivitate.
Asta nu trebuie să sune ca o descurajare, ci din contră: se poate! În orice moment îți poți curăța mintea și-i poți face loc unei noi gândiri mai optimiste.

Să nu uităm, desigur, de stima de sine. Nu poți fi fericit, întru totul, dacă nu te accepți pe tine însuți! Odată cu asta, trebuie să trecem peste faptul că am greșit și să acceptăm schimbarea. Noi înșine suntem singurii care ne facem viața mai grea. Știu că, aparent, sunt niște probleme irelevante pentru noi… însă vedeți?! Fiecare problemă nerezolvată duce la alta. Fiecare gând negativ naște altul. Fiecare moment în care ezităm să încercăm este un motiv în plus pentru care nu vom reuși. Frica de a ne pune propria fericire în față ne va orbi. Toate lucrurile vor părea mult mai dificile și fiecare pas greșit se va transforma într-o catastrofă. Așa că nu trebuie să le lăsăm aceste temeri „să prindă rădăcini” în mintea noastră.

Ca o scurtă concluzie pe care aș dori să o subliniez: a ne pune pe noi pe primul loc nu ne face niște fuduli sau egoiști! Evident, orice lucru dus într-o extremă nu este bun… dar prioritatea ta ești tu! Este clar că a nu avea grijă de noi duce la multe neajunsuri pe care doar noi le putem compensa. Așadar, fericirea noastră ar trebui să fie pe primul loc.

Odată cu venirea anumitor persoane în viața noastră, prioritățile pe care ni le impunem se mai schimbă. Persoanele pe care le iubim cel mai mult devin motivul pentru care zâmbim cel mai des. Ele devin fericirea noastră – ne gândim adesea. Prin urmare, este normal și rațional să ne intereseze bucuria și  acelor oameni. Însă, faptul că avem grijă de alții și le oferim lor afecțiune necondiționată nu ne va ține și nouă de cald în orice situație.
Oamenii dragi sunt, probabil, motivul pentru care zâmbim cel mai des.  Adevărata fericire însă, fericirea noastră interioară, este simplul fapt că trăim și că ne putem bucura de acele persoane minunate și de momentele frumoase din viața noastră. Cel puțin… asta ar trebui să fie.

În final, este în regulă dacă îi punem pe ceilalți pe primul loc. Cu toate astea, trebuie să avem grijă să nu ne neglijăm pe noi înșine. Este important să ne acordăm puțin timp și noua. După asta, ne rămâne suficient timp și pentru cei din jurul nostru.