Cyberbullying-ul și hate-ul din lumea virtuală

În articolul de astăzi aș vrea să vă povestesc despre o problemă destul de serioasă care crește tot mai mult de-o vreme încoace. O problemă pe care, aparent, mulți o tratează ca pe o glumă, ca pe ceva „inofensiv”. Vorbim despre fenomenul numit „cyberbullying” – adică hărțuirea și agresiunea în mediul virtual.

În primă fază, să înțelegem ce înseamnă această hărțuire… Nu mă refer la glumele puțin mai ieșite din comun pe care le facem prietenilor. Sunt și eu o persoană foarte sarcastică. Îmi place să glumesc și să râd. Cred că este bine să mai faci câteodată „haz de necaz” și să nu te demoralizezi din orice lucru negativ care se întâmplă. În orice caz, lucrurile au o limită, iar mulți dintre noi o depășim prea des.

Dacă în articolul precedent vă povesteam despre prieteniile virtuale – una dintre părțile bune ale internetului, atunci astăzi vreau să vorbim și despre o altă parte, deloc bună, care pune în primejdie milioane de copii, adolescenți și chiar adulți.

Trebuie să înțelegem că oamenii gustă umorul în moduri diferite, acest fapt datorându-se personalității unice a fiecărui individ. Asta ne face să avem păreri, gusturi și preferințe variate. E normal ca unele persoane să prefere compania celor mai glumeți, în timp ce altele s-ar simți mai bine lângă un om serios. Problema este că, dintr-un motiv sau altul, mulți nu suportă aceste diferențe: „Cum poate să-ți placă așa ceva?”, „Ești un fraier dacă asculți așa ceva”. Exemplele pot continua la nesfârșit…

Asta nu pare o problemă așa de mare, dar de aici pornește totul: frustrarea legată de faptul că oamenii au păreri diferite duce adesea la această hărțuire despre care spuneam. Probabil unii mi-ar reproșa acum că „toți avem păreri diferite și este dreptul fiecăruia de a și le expune”. Nu că n-ar fi adevărat, însă unii nu disting hopul uriaș dintre a-ți expune o simplă părere și a ataca verbal o persoană sau de a o jigni doar pentru că ea gândește diferit.

Ca să ne înțelegem, eu chiar încurajez oamenii să-și exprime părerea față de o persoană, dacă au vreo problemă. Comunicarea este foarte importantă! Am mai spus asta, lipsa comunicării este unul dintre faptele care strică o relație. Nu am o problemă cu treaba asta. Chiar dacă este o părere pro sau contra. Totuși, lucrurile astea se pot face decent, într-o manieră civilizată.

Mai ales pe internet, unde avantajul anonimatului le oferă glas multora (asta în multe cazuri poate fi chiar bine), dorința de a critica depășește limita bunului simț. Asta mă deranjează!

Spuneam că de la lucrurile astea pornește totul. Jignind oamenii pentru gusturile lor poate să le lase un sentiment de nesiguranță față de ei înșiși.
Asta se întâmplă, în special, când o persoană încearcă ceva nou și este mai neîndemânatică la ceea ce face. Lucrul ăsta, la copii, are un efect foarte negativ, pentru că își pierd toată încrederea de sine.
Am mai auzit pretextul „internetul este plin de astfel oameni, dacă (ei) știu asta și știu că sunt niște persoane slabe, atunci să nu stea pe internet”.
Mie mi se pare o scuză stupidă și îmi lasă un gust amar de fiecare dată când o aud/citesc. Vorba vine… internetul este plin de astfel de oameni, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să-l facem un loc mai rău decât a ajuns deja.

Nu vorbesc aici despre critica constructivă sau părerile contra transmise copiilor spre binele lor. Spun despre hate-ul nejustificat pe care-l primesc o mulțime de oameni care, pur și simplu, fac lucrurile altfel. Nu e nimic rău dacă vor să fie spontani sau să se integreze. Cu toate astea, ei sunt respinși, deoarece „nu sunt la fel de buni și nu vor fi niciodată la fel de buni”. Asta este o problemă des întâlnită atunci când oamenii uită de unde au plecat. Amintește-ți: și tu ai fost acolo! 

De ce nu încercăm să ne limităm la glumele acelea care-i fac pe oameni să râdă, nu să se certe? De ce nu încercăm să le oferim celorlalți o critică constructivă care să-i ajute să se ridice de jos? Nu să le săpăm o groapă în fața lor și să le facem viața mai grea.
– De ce? (întrebi…)
– Fiindcă asta ar fi firesc!
Vouă nu vă place când vi se întâmplă așa ceva, corect? Atunci de ce faceți asta? De ce nu încercăm să schimbăm asta? Haideți să-ncercăm mai mult să fim oameni!